Anul acest Premiul Nobel pentru economice a fost castigat de o femeie, Elinor Olstrom, impreuna cu Oliver Williamson.
Dupa cum spune si un coleg de al meu pe blogul sau personal, (http://econotricks.blogspot.com/, unde de altfel puteti gasi informatii foarte utile despre Analiza Cost Beneficiu), se pare ca Doamna Elinor a castigat premiul tratand una din cele mai arzatoare chestiuni ale economiei mondiale si care a preocupat lumea inca de la inceputul existentei sale, Gestiunea in comun a bunurilor.
Nimic nou si totusi exista o noutate in abordarea tematicii.
Pentru multi, se stie ca de cand exista omul, acesta a cautat sa gestioneze anumite bunuri comune fie in comun cu ceilalti fie prin impunerea propriei autoritati. Orice oranduire umana a existat vreodata pe Terra, aceasta a suferit mutatii in ceea ce priveste modul de gestionare a bunurilor comune mai multor oameni.
Totul a inceput cu un grup de oameni care traiau pe un teritoriu, ce s-a dezvoltat si a devenit trib. Pana aici a fost frumos, si avem inca exemple moderne de gestiune tribala a bunurilor comune in zone central-africane, australiene sau amerindiene. Dar ceea ce s-a intamplat ulterior a schimbat definitiv lumea. S-a dezvoltat statul si au inceput sa apara conducatorii. Necesitatea liderilor este de necontestat, atat timp cat unii vor vrea mai mult decat le este necesar. Un stat are nevoie de cineva care sa dirijeze restul comunitatii fata de actiunea altui stat, si pe aceeasi idee o comunitate mai mica are nevoie de cineva care sa le reprezinte interesele fata de alte comunitati. Perfect de acord.
Dar... cum poti controla ce interes are acel reprezentant al comunitatii si daca acest interes al lui coincide cu al comunitatii ? Sau cum poti gestiona un bun atunci cand fiecare membru al comunitatii are un alt punct de vedere asupra modalitatii de gestiune al acelui bun?
Voi incerca sa obtin Cartea premiantei Nobel din acest an, sa o citesc si sa vad daca gasesc raspunsul la aceste intrebari. Pana atunci, trag concluzia ca istoria omenirii se va regasi in inceputul ei.
Nici capitalismul, si nici comunismul nu au gasit inca rezolvarea medierii conflictelor interumane in gestiunea bunurilor comunitatii. Si cred ca punctul de vedere al celuilalt castigator din acest an al Premiului Nobel, potrivit caruia firmele de afaceri servesc ca structuri de mediere a conflictelor, se pliaza pe aceeasi gandire de gestiune comuna a bunurilor, si confirma preocuparea actuala a omenirii.
Daca luam in considerare si ideile unei structuri de Guvernare Mondiala ..... (conform discutiilor de la recentul Summit G20), viitorul omenirii suna bine. Oare?
Oare ”turma” mai poate avea ceva de spus? Sau vom deveni o comunitate umana?
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
marți, 13 octombrie 2009
marți, 23 iunie 2009
Achizitiile in RO
Un subiect interesant. Pentru unii.
Dar motivul acestui post nu este de a prezenta lectii despre achizitiile din RO, ci de a-mi exprima opinia asupra ultimelor modificari ale guvernantilor asupra procedurilor.
Personal lucrez in achizitii publice din 2003.
In prima etapa, am invatat procedurile europene de achizitii stabilite de Uniunea Europeana pentru fondurile nerambursabile acordate tarilor candidate. In Romania exista la acel moment OUG 60 din 2001 care reglementa procedrua de achizitie publica a bunurilor, serviciilor si lucrarilor. Din pacate, acea procedura nu corespundea intocmai cerintelor UE in ceea ce priveste transparenta acordarii contractelor.
Au fost aduse multe modificari acestei OUG, culminand in cele din urma cu emiterea unei alte Ordonante, respectiv OUG 34 din 2006. Dupa nici un an de zile, au inceput sa apara modificari.
Apoi, au venit alte modificari, caci precedentele erau stabilite de fostii guvernanti. Apoi modificari la modificari, caci nu corespundeau cerintelor UE. Numai anul asta avem peste 3 modificari si reveniri, caci ..... . Apoi vine Parlamentul si zice ca nu e de acord cu ultimele modificari, si ca se vor stabili alte limite.
In acest sens, recent, Parlamentul a abrogat OG prin care se ridica limita valorica de la care UCVAP verifica procedura de achizitie aplicata de autoritati. Nici bine nu ai pregatit documentele necesare si hop, Parlamentul revine si spune ca va modifica OUG 34/2006 in sensul ridicarii limitelor valorice precizate, adica cele pe care tocmai le abrogase. Si Guvernul este la fel de atent cand aduce modificari legislatiei achizitiilor publice, impunand cote de penalizare pe care apoi le modifica la insistentele UE.
Si va continua tot asa pana cand se va abroga si prezenta OUG, din motiv de prea multe modificari aduse. Bineineles ca urmatoarea va revizui toate aceste modificari si le va cuprinde intr-o legislatie mai ampla si mai cuprinzatoare a tuturor aspectelor procedurale si nu numai, in domeniul atat de vast si de complex al achizitiilor publice.
Dar cu toate astea, inventivitatea umana si isi va spune cuvantul, si va fi gasita o portita de a interpreta altfel orice reglementare va fi. Si vor fi aduse alte modificari. Si parlamentul va avea de treaba. Si guvernul la fel.
Spre deosebire, legislatia europeana in domeniu, a suferit modificari infime la intervale de timp egale cu cele in care legislatia romaneasca s-a schimbat in totalitate. Si asta in conditiile in care exista presiuni de a corela legislatia romana la cea europeana.
La o asemenea viteza de modificari in RO, cu siguranta vom intrece UE la dezvoltare economica, sociala, etc. etc., iar decalajul actual de cativa ani, intre nivelul de trai avansat din UE si cel slab dezvoltat din RO, va fi de domeniul istoriei in urmatorul cincinal.
Sa ne bucuram ca traim in RO, dragi compatrioti !!!
Dar motivul acestui post nu este de a prezenta lectii despre achizitiile din RO, ci de a-mi exprima opinia asupra ultimelor modificari ale guvernantilor asupra procedurilor.
Personal lucrez in achizitii publice din 2003.
In prima etapa, am invatat procedurile europene de achizitii stabilite de Uniunea Europeana pentru fondurile nerambursabile acordate tarilor candidate. In Romania exista la acel moment OUG 60 din 2001 care reglementa procedrua de achizitie publica a bunurilor, serviciilor si lucrarilor. Din pacate, acea procedura nu corespundea intocmai cerintelor UE in ceea ce priveste transparenta acordarii contractelor.
Au fost aduse multe modificari acestei OUG, culminand in cele din urma cu emiterea unei alte Ordonante, respectiv OUG 34 din 2006. Dupa nici un an de zile, au inceput sa apara modificari.
Apoi, au venit alte modificari, caci precedentele erau stabilite de fostii guvernanti. Apoi modificari la modificari, caci nu corespundeau cerintelor UE. Numai anul asta avem peste 3 modificari si reveniri, caci ..... . Apoi vine Parlamentul si zice ca nu e de acord cu ultimele modificari, si ca se vor stabili alte limite.
In acest sens, recent, Parlamentul a abrogat OG prin care se ridica limita valorica de la care UCVAP verifica procedura de achizitie aplicata de autoritati. Nici bine nu ai pregatit documentele necesare si hop, Parlamentul revine si spune ca va modifica OUG 34/2006 in sensul ridicarii limitelor valorice precizate, adica cele pe care tocmai le abrogase. Si Guvernul este la fel de atent cand aduce modificari legislatiei achizitiilor publice, impunand cote de penalizare pe care apoi le modifica la insistentele UE.
Si va continua tot asa pana cand se va abroga si prezenta OUG, din motiv de prea multe modificari aduse. Bineineles ca urmatoarea va revizui toate aceste modificari si le va cuprinde intr-o legislatie mai ampla si mai cuprinzatoare a tuturor aspectelor procedurale si nu numai, in domeniul atat de vast si de complex al achizitiilor publice.
Dar cu toate astea, inventivitatea umana si isi va spune cuvantul, si va fi gasita o portita de a interpreta altfel orice reglementare va fi. Si vor fi aduse alte modificari. Si parlamentul va avea de treaba. Si guvernul la fel.
Spre deosebire, legislatia europeana in domeniu, a suferit modificari infime la intervale de timp egale cu cele in care legislatia romaneasca s-a schimbat in totalitate. Si asta in conditiile in care exista presiuni de a corela legislatia romana la cea europeana.
La o asemenea viteza de modificari in RO, cu siguranta vom intrece UE la dezvoltare economica, sociala, etc. etc., iar decalajul actual de cativa ani, intre nivelul de trai avansat din UE si cel slab dezvoltat din RO, va fi de domeniul istoriei in urmatorul cincinal.
Sa ne bucuram ca traim in RO, dragi compatrioti !!!
vineri, 12 iunie 2009
Marea pacaleala
Se tot vorbeste de ceva timp de Programul Prima Casa.
Din punctul meu de vedere, in urma a ceea ce am citit din ziare si auzit spuse din gura premierului si a presedintelui tarii, tot acest program este menit din start sa dea chix.
Obiectivul primordial al acestui demers este pur demagogic. Orice demers trebuie sa asigure un nou mandat.
Analizand faptele trecute si curente, eu cred ca actualul guvern BOC va face poc imediat dupa alegerile prezindentiale. La fel si Programul Prima Casa. La fel si impozitul forfetar.
Ca sa ma fac inteles, va aduc urmatoarele argumente.
Se declara ca: Prima Casa se va acorda persoanelor tinere, pana in 35 de ani, cu venituri modeste, care nu au mai achizitionat o alta casa. Prima Casa se va acorda cu o dobanda la jumatate fata de cea curent practicata de banci. Prima Casa se va garanta de catre stat. Parca a mai fost o astfel de manevra acum cativa ani, mai bine de vreo 10 in urma, dar de care nu s-au bucurat prea multi. Mai continua si azi sub o alta forma prin Programul ANL.
Dar cele declarate nu pot avea sorti de izbanda. Iata si motivele evidente:
1. Persoanele tinere, de regula, si in special cei cu venituri modeste, nu pot suporta un credit de 60000 euro, in conditiile in care majoritatea salariilor celor pana in 35 de ani, abia trece de 300-400 de euro.
2. Dobanda practicata de banci la creditele curente este data in mare parte de rata de dobanda de politica monetara a BNR, care la acest moment este de 9,5%. Dobanda lor este si in functie de imprumuturile guvernului de piata, la care obtin un castig de asemeni de peste 9,5%. Dobanda de creditare va trebui sa acopere si costurile cu inflatia, care se stie ca deocamdata este de 5,95%, si e in crestere. Deci, care ar putea fi motivul lor sa dea credite la o dobanda la jumatate, daca insasi guvernanti le cer credite la o dobanda mare? Sa nu mai spunem ca dobanda pentru o depozit constituit la BNR este de 5,5%. De ce atunci sa dea un credit cu 5%?
3. Pentru a garanta aceste credite, guvernul va trebui sa constituie un fond minim necesar pentru a acoperi creditele nerambursate. De unde va lua acesti bani? De pe piata interbancara, sau prin emisiuni de obligatiuni, sau prin imprumuturi externe.
Se stie deja ca guvernul s-a imprumutat de la FMI si de la UE, pentru a avea o centura de siguranta in actuala criza. Dar eu as zice ca e pentru acoperirea investitiilor de infrastrutura, caci cheltuielile curente ale guvernului sunt pentru majorarile de pensii, salarii, sporuri neacordate si alte costuri sociale, si nu ar mai fi avut resurse pentru investitii.
Se stie deja ca Ministerul de Finante a decretat IMPOZITUL FORFETAR pentru a colecta mai multi bani la buget. O anomalie in situatie de criza, si prost aplicata chiar si pentru situatii de boom economic.
O alta procedura de a strange bani din piata este emisiunea de titluri de stat, pentru a acoperi cheltuieli bugetare, in parte pentru cele aparute in urma rectificarilor de buget. Si in ultimul timp au tot fost astfel de rectificari.
Colateral, o alta subventie mascata, a fost Programul Fermierul. Cine a reusit sa beneficieze de el? Cine a stiut din timp, cand se vor face dosarele de creditare, caci fondurile au fost insuficiente. Era si normal, caci nu poti sustine o intreaga economie nationala cu o dobanda sub marja de rentabilitate, chiar si pentru fondurile statului. Unii ar putea spune ca Fermierul e altceva. Este, dar nu difera prea mult de conceptul pagubos pentru stat si clientelar acordat.
Sa zicem ca totusi bancile vor reduce dobanda, si vor acorda credite la jumatate. Cui vor da acest credit, celor care abia au banii de rate? Au bancile dorinta sa acorde un credit unor persoane tinere, cu venituri modeste, in urma carora vor trebuie sa cheltuie sume enorme pentru recuperarea debitelor, pana la primirea banilor de la guvern? Caci guvernul nu va rambursa decat creditul, nu si dobanda, comisioanele si alte cheltuieli ocazionate de recuperari, adica profitul lor posibil. Si vine iar intrebarea: Are rost sa acorde un credit, daca sansele de profit sunt mici, sau riscante? Doar ca asa decreteaza premierul si presedintele?
Sa zicem ca totusi bancile vor acorda creditele cu dobanda redusa si ca mare parte din acestea nu vor fi cu risc. Doar unele vor trebui recuperate de banci de la guvern. Si atunci guvernul va trebui sa scoata bani sa achite garantia acordata, urmand a se indrepta catre debitorul tanar, ce a contractat Prima Casa. Care Guvern insa va trebui sa faca acest lucru? Nu va fi BOC! Va fi altul. Dar asta va fi alta poveste, ce va induce aceeasi placa a mostenirii grele lasate de precedentul guvern. Si daca guvernul viitor nu va avea disponibil acei bani, se va da o lege prin care se anuleaza efectele acestui program. Va fi posibil, caci RO e tara tuturor posibilitatilor.
Si daca vor da aceste credite, cine va beneficia de ele? Tinerii? NU! Ei vor fi datori pentru 30 de ani. Poate mai putin timp, daca vor incepe sa castige mai bine. Atunci cine va beneficia de pe urma acestor credite? Nici bancile, caci veniturile lor vor fi la limita profitabilitatii. Nici constructorii, caci ei deja au in stoc multe case ridicate, la preturi exorbidante, si pentru care vor cauta cumparatori. Vor fi in pierdere deci si constructorii. Se pot face case mai ieftine, dar si spatiul de locuit va fi corespunzator mai mic. Si ajungem in alta extrema. Ce nivel de trai va creste, daca familiile tinere vor sta in alte cutii de chibrituri, pentru care platesc o viata?
Si atunci, care e scopul acestui program Prima Casa?
Din punctul meu de vedere, in urma a ceea ce am citit din ziare si auzit spuse din gura premierului si a presedintelui tarii, tot acest program este menit din start sa dea chix.
Obiectivul primordial al acestui demers este pur demagogic. Orice demers trebuie sa asigure un nou mandat.
Analizand faptele trecute si curente, eu cred ca actualul guvern BOC va face poc imediat dupa alegerile prezindentiale. La fel si Programul Prima Casa. La fel si impozitul forfetar.
Ca sa ma fac inteles, va aduc urmatoarele argumente.
Se declara ca: Prima Casa se va acorda persoanelor tinere, pana in 35 de ani, cu venituri modeste, care nu au mai achizitionat o alta casa. Prima Casa se va acorda cu o dobanda la jumatate fata de cea curent practicata de banci. Prima Casa se va garanta de catre stat. Parca a mai fost o astfel de manevra acum cativa ani, mai bine de vreo 10 in urma, dar de care nu s-au bucurat prea multi. Mai continua si azi sub o alta forma prin Programul ANL.
Dar cele declarate nu pot avea sorti de izbanda. Iata si motivele evidente:
1. Persoanele tinere, de regula, si in special cei cu venituri modeste, nu pot suporta un credit de 60000 euro, in conditiile in care majoritatea salariilor celor pana in 35 de ani, abia trece de 300-400 de euro.
2. Dobanda practicata de banci la creditele curente este data in mare parte de rata de dobanda de politica monetara a BNR, care la acest moment este de 9,5%. Dobanda lor este si in functie de imprumuturile guvernului de piata, la care obtin un castig de asemeni de peste 9,5%. Dobanda de creditare va trebui sa acopere si costurile cu inflatia, care se stie ca deocamdata este de 5,95%, si e in crestere. Deci, care ar putea fi motivul lor sa dea credite la o dobanda la jumatate, daca insasi guvernanti le cer credite la o dobanda mare? Sa nu mai spunem ca dobanda pentru o depozit constituit la BNR este de 5,5%. De ce atunci sa dea un credit cu 5%?
3. Pentru a garanta aceste credite, guvernul va trebui sa constituie un fond minim necesar pentru a acoperi creditele nerambursate. De unde va lua acesti bani? De pe piata interbancara, sau prin emisiuni de obligatiuni, sau prin imprumuturi externe.
Se stie deja ca guvernul s-a imprumutat de la FMI si de la UE, pentru a avea o centura de siguranta in actuala criza. Dar eu as zice ca e pentru acoperirea investitiilor de infrastrutura, caci cheltuielile curente ale guvernului sunt pentru majorarile de pensii, salarii, sporuri neacordate si alte costuri sociale, si nu ar mai fi avut resurse pentru investitii.
Se stie deja ca Ministerul de Finante a decretat IMPOZITUL FORFETAR pentru a colecta mai multi bani la buget. O anomalie in situatie de criza, si prost aplicata chiar si pentru situatii de boom economic.
O alta procedura de a strange bani din piata este emisiunea de titluri de stat, pentru a acoperi cheltuieli bugetare, in parte pentru cele aparute in urma rectificarilor de buget. Si in ultimul timp au tot fost astfel de rectificari.
Colateral, o alta subventie mascata, a fost Programul Fermierul. Cine a reusit sa beneficieze de el? Cine a stiut din timp, cand se vor face dosarele de creditare, caci fondurile au fost insuficiente. Era si normal, caci nu poti sustine o intreaga economie nationala cu o dobanda sub marja de rentabilitate, chiar si pentru fondurile statului. Unii ar putea spune ca Fermierul e altceva. Este, dar nu difera prea mult de conceptul pagubos pentru stat si clientelar acordat.
Sa zicem ca totusi bancile vor reduce dobanda, si vor acorda credite la jumatate. Cui vor da acest credit, celor care abia au banii de rate? Au bancile dorinta sa acorde un credit unor persoane tinere, cu venituri modeste, in urma carora vor trebuie sa cheltuie sume enorme pentru recuperarea debitelor, pana la primirea banilor de la guvern? Caci guvernul nu va rambursa decat creditul, nu si dobanda, comisioanele si alte cheltuieli ocazionate de recuperari, adica profitul lor posibil. Si vine iar intrebarea: Are rost sa acorde un credit, daca sansele de profit sunt mici, sau riscante? Doar ca asa decreteaza premierul si presedintele?
Sa zicem ca totusi bancile vor acorda creditele cu dobanda redusa si ca mare parte din acestea nu vor fi cu risc. Doar unele vor trebui recuperate de banci de la guvern. Si atunci guvernul va trebui sa scoata bani sa achite garantia acordata, urmand a se indrepta catre debitorul tanar, ce a contractat Prima Casa. Care Guvern insa va trebui sa faca acest lucru? Nu va fi BOC! Va fi altul. Dar asta va fi alta poveste, ce va induce aceeasi placa a mostenirii grele lasate de precedentul guvern. Si daca guvernul viitor nu va avea disponibil acei bani, se va da o lege prin care se anuleaza efectele acestui program. Va fi posibil, caci RO e tara tuturor posibilitatilor.
Si daca vor da aceste credite, cine va beneficia de ele? Tinerii? NU! Ei vor fi datori pentru 30 de ani. Poate mai putin timp, daca vor incepe sa castige mai bine. Atunci cine va beneficia de pe urma acestor credite? Nici bancile, caci veniturile lor vor fi la limita profitabilitatii. Nici constructorii, caci ei deja au in stoc multe case ridicate, la preturi exorbidante, si pentru care vor cauta cumparatori. Vor fi in pierdere deci si constructorii. Se pot face case mai ieftine, dar si spatiul de locuit va fi corespunzator mai mic. Si ajungem in alta extrema. Ce nivel de trai va creste, daca familiile tinere vor sta in alte cutii de chibrituri, pentru care platesc o viata?
Si atunci, care e scopul acestui program Prima Casa?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)