Am fost ieri în deplasare până la Tg. Ocna. Traseu direct Suceava - Tg Ocna via Bacău. Deci am mers pe fiecare categorie de drum: european, național, județean. Se presupune, în concepție europeană, că aceste drumuri ar trebui să fie cele mai bune. Dar, cum orice român știe, aceste drumuri nu sunt cum ar trebui să fie. De ce?
Mulți acuză instituțiile publice locale sau centrale de neimplicare în rezolvarea situației, alții afirmă că nu există interes. Eu zic că fiecare din noi e vinovat de starea lor. Fiecare cetățean poate contribui la execuția și menținerea unei infrastructuri rutiere așa cum ne-o dorim. Depinde de toți și nu doar de unii.
Să mă explic.
Oricare din noi are un loc de muncă. Oricare din noi este afectat într-o mai mică sau mai mare măsură de starea infrastructurii. Oricare din noi utilizează infrastructura rutieră. De asemeni infrastructura rutieră este eminamente un bun public, deci o proprietate comună a tuturor. În consecință, o parte din drum, oricare drum, este în egală măsură al fiecăruia dintre noi și totuși al tuturor. Dacă fiecare din noi ține cu dinții la ceea ce este strict al său, de ce atunci nu avem aceeași grijă față de ceea ce ne aparține indirect?
Unii ar spune că nu este adevărat ce afirm eu. Unii dintre noi ar putea zice că sunt atenți și nu produc pagube domeniului public. Alții că nu este de datoria lor să aibă grijă de bunul public, ba poate unii chiar ar dori să aibă un document care să le ateste că o bucată de drum este al lor și că vor avea foarte mare grijă de acea bucată de proprietate așa cum au grijă de celelalte proprietăți ale lor.
Dar nu e chiar așa. Pentru toți există aceeași datorie: să-și protejeze fiecare bunul propriu. Iar fiecare din noi are, numai prin simpla apartenență la viața terestră, o parte din proprietatea publică. Și tot prin existența ființei sale produce pagube oricărei proprietăți pe care o deține efemer.
Și revin atunci la întrebarea mea: de ce nu avem aceeași grijă față de ceea ce nu ne aparține în mod direct, precum avem grijă de ceea ce este clar al nostru?
Întrebarea aceasta o am mai demult în minte, și mi-a revenit ca un flash-back atunci când am observat cu câtă inconștiență s-au apucat să distrugă un drum, o societate de telecomunicații ce-și refăcea rețeaua subterană după finalizarea lucrărilor de reabilitare rutieră, sau cu cât aplomb își pregăteau cimentul de construcție pe asfaltul drumului niște viitori proprietari de vilă, sau cum un tractorist trăgea târâș-târâș un plug pe drum european.
Sunt sigur că oricare, din cei responsabili de cele de mai sus, aduce invective administrației publice, sau altora, de genul: „mama lor de hoți, că știu să tragă doar pentru ei, dar la nevoile noastre nu se gândesc”. Sunt sigur că, dacă ar ajunge în situația sa folosească exact aceleași drumuri pe care le-au stricat, ar acuza pe unii sau pe alții că nu se preocupă nimeni să refacă aceste drumuri deteriorate. De ce nu își aduc aceste acuzații lor? De ce atunci nu au grijă de acest bun public pe care îl folosesc după cum le taie capul?
Sper că măcar cei ce vor citi acest post, vor reflecta asupra propriilor acțiuni.
Nu am mai fost pana la aceasta data prin acest oras istoric.
Bineinteles ca am vizitat si locatia din interiorul zidului cetatii, fosta pulberarie, actualmente un PUB in care aranjamentul interior este medieval, cu armuri, sabii si alte elemente caracteristice.
Poate nu este si meniul de restaurant foarte adecvat, insa atmosfera e senzationala, cu muzica specifica.
