A fost Halloween

Zilele trecute a fost Halloween-ul.

Ca mulți alții, am fost și eu cu copiii mei prin Mall, acolo unde s-a anunțat că va fi ceva organizat cu această ocazie. Stând însă deoparte, pe o banchetă, am sesizat o alt fel de viață, de această dată aș zice eu reală, de tip Halloween, a unor altfel de copii.

Despre ce e vorba? Despre acei copii oropsiți de soartă. Erau și ei costumați, dar costumele lor erau reale. Erau și ei prinși de entuziasmul și bucuria cântecelor de pe scenă, în speranța de a alunga tristețea zilnică. Aveau și ei, probabil, un moment de respiro de la greutățile curente ale propriei copilării. Dar ... . Dar nu au putut să se bucure deplin de acest eveniment. Un om de la serviciul de pază, i-a scos urgent din mulțimea de copii.

I-am văzut pe acești copii, 2 fetițe, și în momentele de bucurie ascultând cântecele celor de pe scenă, dar și când au fost scoși de către paznic. Dacă în prima situație cu greu le-ai fi deosebit bucuria feței comparativ cu ceilalți copii, în cea de-a doua situație le-a reapărut acel sentiment de reproș și scârbă zeflemitoare pe care îl au mai toți cei aflați în situația lor.

Nu știu dacă acele fetițe erau la cerșit cu ocazia acelui spectacol, dar ce am văzut că făceau ele în 2 momente în timp m-a tulburat. Oare unde este granița ce ar trebui trasă între diferite categorii sociale? Oare ar trebui să existe această graniță chiar și în cazul copiilor, și mai ales chiar și în acele momente de bucurie pentru orice copil? Și totuși, este necesară această graniță dacă noi ne considerăm oameni, creștini, cu dragoste față de semenii noștri?

PS: Un filmuleț preluat de pe blogul unui coleg, ce tratează foarte frumos Drepturile Omenirii.
http://www.youtube.com/watch?v=Ot8YGiRtB7U&feature=player_embedded